2014… si ale lui minuni

Venirea anului 2014 a adus cu el unele momente grele pentru mine dar mult mai usoare alaturi de cei dragi.

Gasca s-a marit, prieteni vechi au revenit in viata mea si fiecare pe care o avem impreuna o transformam intr-un show ori intr-o supriza.

Suntem multi cu caractere diferite, intram in conflict repede, gresim, plangem, radem in concluzie … numai putem unuii dupa alti.

1502378_785934231433820_2029143389_o 1517528_788538581173385_1501610497_n 1526196_792722367421673_518305292_n 1526581_792722234088353_2023180133_n 1619448_848700258490550_8591401939369236699_n 10259779_848702481823661_2343825702666108857_n 10250167_848700835157159_8984756023923200045_n 1902795_849543921739517_8954695382618981156_n 10171726_850219461671963_6194980504408290800_n

Nunta celei mai bune prietene si … persoana de dupa!

Odata cu cel mai important moment din viata Veronicai, nunta-17 august 2013, am avut si eu parte de „evenimentul'” meu.

In pararel cu planificarea petrecerii si  cautarea pantofilor potriviti, am mai gasit ceva potrivit mie… pe EL.

L-am cunoscut intr-0 seara de mai ( ca in melodia lui Banica) si fara sa-mi dau seama… m-am indragostit!

EL este unul dintre lucrurile frumoase care mi s-au intamplat cand nici nu ma asteptam si care inca mi se intampla.

Voi expune in iamgini caateva momente de la nunta celei mai bune prietene, surpriza de ziua mea si … EL.

1275607_10151908638224059_1187168646_o 998485_710639405629970_1469990193_n 1175401_710641472296430_949487116_n i m g 0 (1305) 602863_711502478876996_827923665_n 601454_700966973263880_1514472923_n 1005470_697067843653793_958199131_n 1383955_746158855411358_724447371_n 601204_774113295949247_633267847_n

 

 

2013 si ale lui liste…

tumblr_mi4sisSqQN1rbv4pko1_500_largeCa la orice inceput de an, fiecare dintre noi isi propune un « fresh start » si se gandeste intens la cum sa faca asta.

Multi dintre noi isi fac liste, alti isi refac listele din anii trecuti si alti pur si simplu nu isi propun nimic, fiind multumiti cu ceea ce sunt. Pentru cei din urma am un sfat, intodeauna e loc de mai bine.

Dorintele fiecaruia difera de la persoana la persoana iar gradul de realizabilitate creste in functie de intensitatea lor. Listele sunt scurte sau lungi si contin rezolutii dintre cele mai diferite. Unii isi propun sa se apuce de cursuri de gatit, alti isi perfectioneze limba straina preferata si alti isi planuiesc nunta perfecta.

Personal nu sunt adepta listelor pe hartie ci mai degraba a celor imaginare, adica setarea unor tinte personale de care sa tin cont pe anul in curs. Evit sa comit greseala pe care majoritatea dintre noi o facem si anume, organizarea anului prin prisma tintelor asternute pe hartie.

Propun setarea unor rezolutii si apoi « uitarea »lor , lasand viata la cursul normal iar la sfarsit de an cand tragem linie sa bifam ce s-a realizat s-ar putea sa fim un pic surprinsi (placut). Cand zic « uitarea »nu ma refer la renuntarea visurilor si ambitiilor ci la trairea vietii ca si cum visurile ar fi deja implinite.

Rezolutiile nu numai ca trebuie sa fie realizabile dar trebuie sa-ti ofere siguranta, comfort si puterea de-a incepe drumul in Noul An. Cei care gasesc un echilibru pe lista lor, reala sau imaginara, sunt cei mai castigati. Pentru a nu cunoaste dezamagirea, trebuie sa echilibrezi lista cu dorinte si ambitii haioase, serioase, realiste si chiar imposibile. Astfel, daca nu reusesti sa bifezi ambitia imposibila o vei bifa pe cea haioasa.

Indeplinirea dorintelor/tintelor pentru anul 2013, tine numai de noi si de aspiratiile noastre. Pe langa lucrurile necesare precum sanatate, iubire, bani, avem nevoie de provocari pentru a ne antrena psihicul si avem nevoie de hobby-uri frumoase pentru a ne sporii imaginatia.

Provocarile trebuie sa-ti aduca implinire, sa te completeze iar hobby-urile trebuie sa te relaxeze si sa-ti mentina psihicul antrenat. Precum corpul, si creierul trebuie antrenat si « tonifiat »  iar provocarile si hobby-urile ajuta considerabil.

Trageti linie si rezervati-va cateva ore pentru a va dea seama ce va place sa faceti si care va sunt prioritatiile pe acest an. Verificati daca se potrivesc cu cele de anul trecut sau daca lista s-a schimbat, astfel observati evolutia lucrurilor.

101… cercei!

HPIM8878Din ciclul ” everyone is addicted to something” ,  „adictia”  mea se rezuma la accesorii – in special la cercei.

De curand am facut curat printre cercei si cu aceasta ocazie i-am numarat si fotografiat. In final au rezultat 101 cercei si 8 poze.

Fiecare pereche, cumparata sau primita, are povestea ei. Datorita culorii, modelului sau formatului, ei se poarta in diferite momentele ale vietii si ale zilei si in functie de stare/moment.

Imi plac deopotriva cei aurii si cei argintii, cei colorati si cei monocromi insa in prezent am facut o pasiunea pentru cei in forma de pasari/ vrabii/ turturici.

Această prezentare necesită JavaScript.

Recunoasteti personajele!

Graficienii Adri Bodor și Mark Szulyovszky folosesc inteligent spatiul gol din imagini astfel incat mintea noastra sa faca conexiunile potrivite si sa isi dea seama ce personalitate/ personaj se afla in imagini.

“Nu magia vă permite să recunoașteți personajele, ci mintea voastră. Aspectul înșelător al contururilor arată, în mod intenționat, doar câteva detaliile importante, lăsând tot restul ascuns. Pentru că, tot ce contează, este invizibilul”.

ENJOY!

http://thinkinvisible-pro.tumblr.com/

My 2012!

In loc sa scriu despre cum a fost si cum nu a fost anul 2012 pentru mine, am ales sa las pozele sa vorbeasca.

Am facut un filmulet in care am strans cele mai frumoase momente petrecute de mine in 2012. In ele se afla oamenii care imi sunt aproape de suflet si nu numai.

Pentru cei care se regasesc printre poze… Vizionare placuta iar pentru ceilalti… Enjoy!

Ohh… Dear cherry!

HPIM8757Daca tot am inceput ziua cu gandul la cirese si la copilarie, iata ca o inchei in acelasi registru.

Am descoperit si indragostit pe loc de noua Coca-Cola cu aroma de… cirese (evident). Nu difera foarte mult de cea normala doar ca aroma de cirese „coloreaza” un pic gustul.

Asa ca… pe sfarsit de an, totul are gust de cirese – amintirile, sarbatorile si bineinteles… Coca-Cola.

Amintiri din copilarie…

amintiri-din-copilarie-396x233In speranta de-a gasii ceva de vizionat la televizor, duminca 30 dec 2012, am dat peste  filmul ” Amintiri din copilarie” – Ion Creanga.
Surprinsa placut, am stationat putin asupra filmului. M-am distrat pe cinste cu momente precum cel cu furatul pupezei, la scaldat si la furat de ciresi. Filmul mi-a lasat un gust dulce, de vara cu soare puternic si cu miros de tara. Mi-am adus aminte de copilarie si ( desi nu am avut rude la tara si nici nu mi-a placut niciodata „la tara” ) de zilele de vacanta lungi si neobositoare.

Spre deosebire de Nica, eu nu am fost un copil nazdravan, dar am fost copil si mi-e dor de asta. Crescuta la bunici, la bloc, in fata geamului ( etajul 1), toata copilaria, adolescenta si un pic din viata de adult am avut un cires. Nu trebuia sa ma urc in el sa iau ciresele pentru ca imi bateau in geam insa coordonam pe ceilalti mai curajosi care se urcau sa „fure” cirese.

„Ciresul meu” intodeauna a facut cirese mari si rosi, inodeauna bine coapte si delicioase.

Acum il inteleg pe Nica de ce poftea la cirese…

Pe sfarsit de an…

HPIM8737Marturisesc ca niciodata nu m-au atras jocurile de strategie, care dureaza mult, si care ma plictisesc. Asta este si motivul pentru nu care am prea jucat.

De ceva timp am descoperit un joc fun si foarte antrenant ” Ticket to ride Europe”. Din pacate, nu se gaseste inca la noi, neffind tradus dar in curand ne vom bucura si noi de el.

Se joaca maxim in 5 persoane si exact atunci este cel mai distractiv, cand traseele se intersecteaza. Eu nu ma mai satur de el si spre mirarea mea, nu ma plictiseste.


Relax on a Saturday morning

HPIM8715Al doilea lucru dupa care ma dau in vant dimineata, este o carte/o revista si o cana de cafea intr-un cuvant relaxare. In aceasta dimineata, dupa mult timp, m-am relaxat.

Am rasfoit revista preferata, am citit si am baut o cafea delicioasa.

It made my Saturday even better. 

Revelionul

Trezita de dimineata, primul lucru pe care mi-au cazut ochii a fost acesta sceneta ” Musafiri de revelion” cu Dem Radulescu si Draga Otleanu – Matei. Voi pe unde petreceti de revelion?

All year…2012

ImagineMa uit in stanga si in dreapta si vad oameni, blog-uri, oameni cu bloguri care scriu despre viata lor, despre viata altora sau despre arta, muzica sau dans.

Dintr-un motiv sau altul, anul 2012 nu a fost unul bun pentru scris ( nu am postat nimic anul acesta) si de ceva vreme ma intreb de ce?

Probabil nu mai am nimic interesant de zis sau putine lucruri merita atentia mea, probabil nu ma mai inspira nimic sau timpul nu a fost de partea mea. In orice caz, trebuie rezolvata aceasta problema. Desi nimic nu ma mai emotioneaza si inspira, stresul m-a ajuns anul acesta si pe alocuri m-a doborat. E un paradox.

Curcile se tavalesc pe jos de ras si zic ” adica nimic nu o emotioneza dar ea este stresata”…

Mi-am canalizat energia pe un singur lucru, am avut mari asteptari ( asta am de fiecare data) si am fost dezamagita dar asta este bine, este semn ca inca imi pasa. Ce ar fi fost sa nu fiu nici dezamagita? Se alegea praful de emotiile si sentimentele mele.

Gestionara unor situatii si unele schimbari din viata mea m-au secat de putina energie pe care o mai aveam si am scapat lucrurile un pic din mana. Din fericire, nu a durat mult. Mi-am revenit in data.

Tragand linie si uitandu-ma ( un pic si repede) in urma, 2012 a fost un an rapid pentru mine… vacante rapide, prietenii rapide, proiecte vechi dar noi, succese la care nu speram, lucruri noi invatate, momente frumoase si neasteptate si dezvoltare personala rapida.

Tot anul am dus o lupta ( in afara de lupta cu mine) cu timpul, nu mi-a ajuns si nu imi ajunge. As vrea sa ii comunic sa nu mai fuga de mine, sa stea mai mult pe la mine si promit ca ma voi purta frumos.

Tags-urile acestui an sunt: sanse, realizari, situatii, prietenii puternice, rapid, vechi, mov, stres, neasteptat,gesturi frumoase, cadouri frumoase, curaj ( nu destul) putere… ar mai fi cateva astea sunt cele mai importante.

P.S. Tin sa-i multumesc unei persoane din viata mea care este o inspiratie pentru mine si de la care am invatat ca trebui sa ma gandesc mai mult la mine, sa nu mai iau lucrurile in serioas, am invatat sa gestionez situatii si am invatat ca daca ma enervez nu se schimba nimic, Asa ca mai bine incerc sa schimb si sa nu ma mai enervez.

Pasionat de biciclete

Interviul meu publicat pe BikeTime.ro, in Februarie 2012

“Când pleci cu bicicleta te simţi liber, vezi locuri în care nu ai acces în mod normal, te împrieteneşti cu persoane de calitate” imi spune cu entuziasm Cristi un pasionat al bicicletelor, un administrator de firmă şi un tată deosebit. Pe tot parcusul discuţiei fetiţa lui, Ingrid, ne-a asistat parcă dându-şi aprobarea şi asigurându-se că totul este în regulă. Fiul cel mare, Eduard, un pic mai timid la început ni s-a alăturat pe final. Eduard împărtăşeşte aceeaşi pasiune cu a tatălui, printre multe altele, fiind foarte mândru de bicicleta şi echipamentul său.

BikeTime: Bună Cristi, am înţeles că iubeşti ciclismul? De când această pasiune? 

Cristi: De curând! Toată povestea a început când am renunţat să mai lucrez la multinaţionale şi m-am hotărât să-mi fac propria firmă. Între timp am simţit nevoia de o evadare, sincer nu îmi aduc aminte cum am ajuns la mountain bike, pe bicicletă ştiu să merg de când eram copil. Imi place şi în timp am început să studiez ce era pe internet şi aşa m-am hotarât să-mi iau bicicletă. Îniţial am vrut să imi iau un Cube dar după ce am fost la o expoziţie de biciclete m-am hotărât asupra unei Univega HT LTD Alpina

2010.BikeTime: De ce ai optat pentru acest model? 

Cristi: Raportul preţ – calitate dar mi-a fost recomandată şi de un prieten. M-am ocupat de ea şi la concursuri nu am avut probleme, nu am făcut nici o pană. Este într-adevar un pic mai grea decât alte modele, are 13 kg, dar pentru mine este mai multe decât perfect.

BikeTime: Cât de departe te-a dus această pasiune? Ai participat la curse, competiţii?

Cristi: M-am înscris la Prima Evadare, am foarte entuziasmat şi a fost foarte frumos, mi-a plăcut. Am dat o tură de recunoaştere înainte iar în ziua cu pricina am ajuns acolo cu un prieten cu maşina, cu tot ce imi trebuia. M-am aliniat şi eu la start, nu am ambiţie de a câştiga, şi am facut-o din plăcere. Ploaia a fost un mare impediment, eram ud la piele şi nu mai era distractiv pentru mine aşa că am abandonat. Asta a fost prima mea experienţă.

A doua experienţă a fost cursa de la Cernica unde m-am înscris la traseul de 30 de km, a fost frumos, a fost cald şi a fost distractiv. A fost un traseu care a început prin pădure, ieşeai pe câmp şi apoi intrai pe lânga lacuri, a fost foarte haios şi interesant. Am reuşit să-l termin printre primii 13.

Iar ultima experinţă a fost Comana Autumn Bike Fest, am plecat optimist şi am dat peste nişte pante cumplite dar am ajuns la finalul cursei. Peisajul a fost de vis, este superb ce am vazut acolo. A fost cumplit pentru mine, nefiind antrenat dar am ajuns exact la final.

BikeTime: Pe viitor ce planuri ai? Vei mai concura?

Cristi: Nu mă opresc aici! Imi doresc sa fac Transalpina.

BikeTime: Cristi îţi doresc spor şi multă ambiţie pe viitor.

Cristi: Mulţumesc!

Scrise sau nu… regulile există!

Cine nu a auzit măcar odată „De ce trebuie să fac aia aşa?” sau „De ce nu a asteptat până când i-a venit rândul?”, propoziţii clişeice dar des întâlnite provenite din nerespectarea unor reguli.

Peste tot găsim seturi de reguli corespunzătore pentru : cum să te îmbraci la o petrecere, ce foi trebuie să completezi că să poţi să da un examen, cum să ai un ten strălucitor sau cum să îţi recapeţi încrederea în sine ,venite în ajutorul nostru. Menirea regulilor este disciplinarea noastră ca specie, organizarea necesară a vieţii şi garantarea unor reuşite. E adevărat, fiecare îşi face propriile reguli dar există şi cele universale, folosite la jocurile de cărţi, la prepararea unor prăjituri sau la obţinerea carnetului de conducere, care trebuie musai respectate.

O altă frază întâlnită pe buzele multora este „În dragoste şi în război orice este permis”, folosită de oameni în necunoştinţă de cauză, „este permis” fiind înţeles cu totul greşit. Cum pe timp de război nu suntem greutatea acestei fraze, în zilele noastre, o semnifică „dragostea” domeniu în care se pare că nu există reguli.

În ciuda acestui lucru, doamnele vorbesc despre bărbaţi şi stabilesc anumite reguli în speranţă că vor găsi bărbatul ideal sau că cel de lângă ele se va schimba. Câteva dintre reguli ar fi: „a gentleman never breaks a promise” regulă ce ţine de cei şapte ani de acasă, „never let her walk home alone” câteodată avem nevoie de un pic de spaţiu şi „notice the little things” ştim că nu sunt programaţi pentru aşa ceva dar sperăm. Domnele însă vorbesc şi despre ele stabilindu-şi de asemenea, un set de reguli de supravieţuire în caz că bărbatul ideal întârzie să apară şi spun aşa: „Keep your heels, head and standards high” un lucru foarte bun, de altfel, dar să avem grijă cu tocurile, „Being beautiful is a choice… and its never too late to choose it” ce aţi vrut sa ziceţi cu asta? toate femeile sunt frumoase, fie ca aleg sau nu chestia asta şi „You should be able to make a man smile with your clothes on” asta da exerciţiu. Acestor tipuri de reguli le-aş spune, mai degrabă, experienţe deoarece doamnele vorbesc… din experienţă.

Domnii răspund şi ei, în speranţa că toanele şi stările doamnelor se vor domolii, cu fraze precum: Shopping-ul nu este fascinant pentru el domnelor de mâine ne sunăm prietenele, Ai fost auzită din prima! însemnă că replica „ce ziceai dragă” este spusă cu scopul de a ne enerva şi Dacă vrei o viaţa sexuală satisfăcătoare, nu mai mima orgasmul aşa că domnelor „Fake it till you make it”.

Personal regulile imi dau o linişte ciudată, imi place să le respect (pe unele), ştiu ce înseamnă o regulă bine împământenită fiind crescută cu anumite reguli (stricte) şi datorită firii mele perfecţioniste, ele îmi oferă controlul de care simt că am nevoie. Regulile matematicii mi-au creat întodeauna probleme iar domeniile unde regulile fac legea nu au fost pe placul meu niciodată, unele reguli limitează creativitatea şi încetinesc dinamica procesului de creaţie.

            Toate astea mă duc cu gândul la următoarea frază:    „Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate.” lucru care sună destul de palpitant şi periculos. Să fie asta scopul pentru care sunt, de fapt, făcute unele regulile? Pentru am avea ce încălca? Oare asta ne dă satisfacţia că putem controla şi mai mult lucrurile, încălcându-le?

Călătoria contează… nu destinaţia!

Mărturisesc că îmi place să călătoresc dar întodeauna îmi aleg destinaţia cu grijă, deoarece fiecare loc ales are farmecul şi istoria lui. Pe parcursul unui drum cunoşti oameni, locuri şi ai parte de lucruri frumoase sau mai puţin frumoase, neaşteptatul fiind piperul călătoriei.

            O călătorie importantă este şi cea pe care o facem în viaţă, drumurile pe care alegem să le parcurgem, dacă într-o călătorie la mare ştii ce să îţi iei, la ce a vieţii învăţam din mers şi ne up-datăm treptat, nu avem bagaje ci numai gânduri. Pe scena acestei călătorii tu eşti vedeta şi te raportezi la evenimentele petrecute pe parcursul drumului.

Ingredientele unei „călătorii” de succes nu cred că există neapărat dar sunt câteva criterii care ne ajută şi după care ne ghidăm, cum ar fi: cultura,educaţia, sportul, pasiunile şi voinţa. Obstacolele unei călătorii ne formează, ne sperie sau ne inspiră, oricum ar fi trebuie trecute pentru a facilita continuarea călătoriei. Rabdarea este pionul din poveste când vine vorba de a parcurge un drum, ea motivând alegerile fiecăruia dintre noi.

            Într-o călătorie reală, factorii care ne ajută să o îmbunătăţim sunt fotografie, pentru a imortaliza momente importante, şi persoanele cu care călătorim, ele contribuind la buna-dispoziţie şi bucuria drumului. Fotografiile călătoriei prin viaţă sunt propria memorie şi amintrile, oamenii având capacitatea să fotografie cu mintea lucrurile importante şi pasaje memorabile.

            Un alt mod de a călătorii este şi cu mintea, aici nu ai limite, aici poţi urca pe munte chiar dacă nu eşti antrenat, poţi schia chiar dacă nu ai luat lecţii. poţi dansa samba chiar dacă nu te pricepi şi te poţi aventura chiar şi în cele mai periculoase locuri. Este un mod imaginar de a călători dar nu unul indicat, există riscul să rămâi prins aici.

            Alegerea destinaţiei unei călătorii reale ne aparţine şi ne caracterizează, aducând un plus „călătoriei” pe care o facem prin viaţă, ajuntându-ne să înţelegem alte culturi, să observăm stilul de viaţă al altor oameni şi la un moment dat să ne identificăm cu un anume loc. Şi acela va devenii locul preferat la care ne vom întoarce de câte ori avem ocazia pentru a-l explora în detaliu şi pentru a-l cunoaşte mai bine.

            „Călătorind” prin viaţă am învăţat să am rabdare, să dau mai mult credit unor persoane cu care „călătoresc”, să nu mai accept să „călătoresc” cu cine nu imi face plăcere, să ma decid mai repede în privinţa cursului călătoriei şi iau mult mai în serios „călătoria”.

            În ceea ce priveşte călătoria reală acolo este altceva, când ajung la destinaţie savurez fiecare moment, fac sute de poze, experimentez, mă răzgândesc de câte ori vreau şi decid dacă mă mai întorc să aprofundez cultura şi oameni.

amintiri!

Cineva, odata, mi-a zis multe lucruri iar printre ele unele au ramas in sufletul meu. Acest cineva este un prieten, care in ciuda vremurile schimbatoare este inca aici.

odata mi-a zis asa : „pt ca u nu esti asa oricine pt mine,  asta daca nu stiai iti zic acum.”

nu stiu cat de adevarat este dar astfel de cuvinte te fac sa treci peste o zi grea, o durere de cap si peste o cearta. sunt genul de cuvinte vindecatoare iar in spatele lor se afla si alte cuvinte si tot asa. Indiferent de stare, poti intelege ce vrei.

„dar ai unu om care iti va fi alaturi oricand” a mai zis.  Acesta fraza m-a ridicat cand am fost jos si cu placere imi aduc aminte de ea si nu in utlimul rand, de persoana care a zis-o.

TRAIASCA!

dorinte pe 2011

o mica lista cu dorinte pe 2011, sa vad ce bifez pana la sfarsitul anului!

1.Sanatate

2. Bani

3. Iubire

4.Ambitie

5. Prieteni (constanti)

6.  Inspiratie

7. Bunatate

8. Sa fac lucruri mari

9. Sa nu fiu dezamgita

10.  Sa nu dezamagesc

COCO :X

Acum ceva timp, in viata mea a intrat un sufletel mic si verde. Se numeste Coco si este un perus, jucaus si curios.

Este ciudat cum o fiinta asa mica, este capabila de atata iubire si atata istetime.

Petrecere Surpriza!

Pentru prima data in viata, am organizat o petrecere surpriza. A fost o placere deoarece spiritul meu de organizare a iesit la suprafata si toate lucrurile au mers struna.

Am achizitiontat cu grija coifuri, confetii, hartie creponata, suflatori, banner, farfurii de hartie speciale, lumanari care nu se sting, lumanari care se sting :), felicitari, sampanie pentru copii si multe baloane colorate.

Mi-am facut un plan de bataie, mi-am consultat complicii si am cazut de acord cum sa procedam. Ea pleca sa il ia pe complicele nr.1 de la aeroport, timp in care eu intram in casa si pregateam cele necesare pana la venirea complicelor nr.2 si nr.3. Pana la sosirea lor, am desfacut toate pachetele, le-am studiat, am ochit locurile de agatat baloane, am pregatit o punga speciala pentru gunoi, i-am dat un os Sarei care ma zapacea si am dat drumul la televizor.

Linistita cum eram imi suna telefonul de mesaj : „acu am aterizat. ma duc la bagaje”, iar panica ma cuprins, am sunat fetele sa se grabeasca, m-am apucat de umflat baloane, de lipit bannere, timp in care bombaneam despre proasta mea organizare si de ce nu am urcat mai din timp.

Sosesc fetele si soseste si tortul, se instaleaza haosul, rasete, graba, nervi intinsi la maxim, catelul  mirosea tot si statea in picioarele noastre. Era simplu, fiecare avea cate un rol si totusi era un haos in trei. Complicele nr 2 umfla restul de baloane, complicele nr 3 impacheta de zor la un cadou, rupand ziar dupa ziar iar eu incercam sa lipesc o lumanare cu superglue repetand obsesiv : „sa inchid usa, sa o scot pe Sara pe hol, sa stingem lumina, sa nu uitam nimic in bucatarie.”

Am impodobit casa cu de toate, vedeta serii a fost hartia creponata galbena si mov, fiind prezenta peste tot, pe sus, pe jos, pe canapea, pe flori, baloanele erau la loc de cinste lipite pe pereti si agatate de unde se putea iar banner-ele tronau in splendoarele lor de asemenea pe pereti si biblioteca.

Ne-am repartizat fiecaruia cate un job, eu tin tortul si o intampin,  complicele nr 3 face poze si imi aprinde artificiile iar complicele nr 2 da drumul la muzica din dormitor si apoi ne-am asezat la o barfa deoarece complicele nr 1 si sarbatorita intarziau. Ce-i drept ei intarziau la indicatiile mele, „repet nu va grabiti!” dar parca chiar se intreceau cu gluma, nu mai aveam rabdare. 😛

Barfind noi de zor primesc mesajul ” bloc” si atunci runda doi de haos si panica, ne loveam una de alta, ia torul, ia bricheta, stinge lumina, fugi la laptop in speranta ca totul va iesii cum am planuit. Ne-am pregatit, dar cand am auzit cheile in usa ne-a apucat rasul si nu ne puteam stapanii.

Am luat torul, m-am instalat repede langa usa, lumanarile erau aprinse, una bucata fata era in dormitor la laptop si cealalta era langa mine, asteptand sa intre pe usa sa ne putem manifesta dar deodata se aude din dormitor „happy birthday” tare si foarte melodios, ea neintrand inca in sufragerie. Ne-a apucat mai rau rasul dar ne-am abtinut de data asta pentru pana la urma a intrat pe usa si am inceput sa tipam, sa cantam, sa aruncam cu confetii.

In scurt timp casa era plina de confetii, miroasea a fum de laartificii si catelul latra confuz iar noi incercam sa stingem lumanarile care nu se stingeau dar le-am dovedit punandu-le in apa. S-a mancat tort, s-a ras, s-au dat cadouri, s-au comentat cadourile, am maturat confetiile, am bauta sampanie de copii :)) si am apoi ne-am indreaptat fiecare spre casa, urmand sa ne pregatim pentru o alta petrecere.

Per total petrecerea a fost una inedita iar mica neorganizare i-a dat un farmec aparte si eu personal sigur voi mai organiza petrecerii pe viitor.

Povestea Sticlei!

Povestea sticlei fenomenale incepe intr-un apartament de bloc, banal si modest.

Aceasta sticla era una deosebita, nimeni nu stia dar ea putea lua orice  forma dorea cand nimeni nu era acasa. Azi putea fi sticla de la aragaz si maine vaza pentru flori.

Sticla se distra astfel in fiecare zi, cel mai mult placandu-i sa fie sticla de la oglinda din baie. Adora sa vada cum tanara din apartament se aranja, se farda si cum plangea cateodata. Acest lucru o facea sa se simta prietena ei si sa aspire la viata de om.

Cand lua forma oglinzii de pe hol, avea o placere imensa sa enerveze cainele casei, un bichon care se admira tot timpul in oglinda si care devenea brusc nervos cand sticla il provoca. J

Seara ii placea sa fie paharul din care fata sau prietenele ei beau, doar ca sa fie in preajma lor, sa asculte discutiile lor, sa rada cu ele, sa priveasca la televizor impreuna cu ele.

Iarna  ii placea sa ia forma geamului din casa si sa priveasca cum ninge, vara iubea sa fie sticla de la masa din sufragerie deoarece era mai aproape de gresie si mai racoare.

Aceasta sticla avea tabieturi si mofturi desprinse din viata adolescentina a tinerei care statea in casa, visand ca intr-o buna zi sa fie frumoasa si rebela, tanjind la viata de om si dorind sa vada lumea.

Intr-o buna zi sticla a fost sparta de bichon-ul casei, ea aflandu-se sub forma unui pahar uitat pe masa. A fost aruncata la gunoi si de acolo dusa la reciclat si cat ai clipi s-a transformat intr-o frumoasa sticla de whisky. Puterea de a lua diverse forme nu o mai avea dar avea libertatea de a vizita lumea, de a putea simti soarele si ploaia, frigul si caldura.

Aventura ei de abia acum incepea. Se bucura de plimbarile pe care le facea, de intalnirile pe care le avea cu alte sticle si renuntat la ideea de a fi om, acest stil de viata placandu-i foarte mult.

Statutul de sticla de whisky i-a schimbat viata, iar noptile petrecute in restaurantele de lux de pe intreg mapamondul i-au construit notoritatea de care avea nevoie si la care aspira.

In scurt timp, a devenit sefa organizatiei “anti-plastic” din Anglia si intr-una din vacantele petrecute in Hawai s-a indragostit de paharul de sampanie care ii era partener in aceea seara la o cina festiva. Si-au petrecut restul vacantei impreuna, au vizitat frumosul Hawai si au plecat impreuna in Anglia.

Frumusetea si armonia vietii impreuna au facut ca sticla si paharul de sampanie sa realizeze ca sunt facuti unul pentru celalalt, paharul de sampanie propunandu-i sticlei sa se casatoreasca in cadrul unei cine romantice.

Nunta a fost una de proportii, cu invitati de seama precum, sticle de bere, de vin, pahare de suc, pahare de whisky, pahare de apa, lucru care i-a bucurat pe cei doi facandu-i sa realizeze ca viata de sticla e la fel de frumoasa ca cea de om.

Brand comunist. Dar mă tratez!

„Notorietatea unui brand, indiferent de „istoria” sa, este deosebit de importantă”. De aceea dupa 20 de ani, regasim unele branduri care au rezistat pe drumul dinspre comunism spre capitalism. Din cenusa unor nume ceausiste, s-au renascut branduri renumite, precum ciocolata ROM, Kandia, Bucegi, Braincof, Guban sau Antilopa.

Premiantii cu coronita: Dacia (după re-împrietenirea cu Renault), Dero (după investiţii de circa 45 de milioane de euro), Rom (după două campanii de rebranding curajoase), Arctic, CEC, Măgura, Borsec, produsele cosmetice Gerovital, Braiconf.

Menţiuni (primesc premiul “măcar au supravieţuit”): Relaxa, Eugenia, Brifcor, Quick Cola, Carpaţi, Guban, Antilopa.

Repetenţi (categoria “poate la următorul comunism”): tenişii de Dragasani, becul de Fieni, Cico, Aro, şi multe, multe altele.

Topul brandurilor comunsite, preferate de subsemnata:

1.  Dacia. (0ldie but goldie)

2. Guma Turbo ( in unele magazine de sport, miroase a guma Turbo)

3 . Eugenia (biscuit romanesc prin excelenta )

4.  Ciocolata Rom ( delicioasa)

5.  Bicicleta Pegas ( o amintire)

6.  Motoreta Mobra ( „Moarte sigura cu Cobra, dar mai sigura cu Mobra”)

7.  Sapunul Cheia ( nici un miros, dar protectie maxima)

8.  Tigarile Carpati ( cele mai faimoase tigari romanesti, care se mai produc si astazi. Tataia stie!)

9.   Adidasi Pionieru ( imitatie firmei „Adidas”, doua dungi in loc de trei)

8.   Gumela ( bomboana cubaneza)

Agenda primita si foile albe.

Acum un an, o prietena mi-a daruit o agenda, mov si pe care scrie „dreams catcher”,  cu o conditie, sa scriu ceva in ea si sa citim peste un an. Eu am scris, si numai eu am apucat sa citesc acum, din varie motive nu mai suntem asa apropiate.

Am scris in ea, exact pe data de 29.12.2008, si azi dintr-un impuls am scos-o din sertar si am deschis-o, cum ar spune un prieten „clipa”…  Am citit ce am scris, am rumegat situatia si am ajuns la concluzia ca am invatat multe 2008, la fel ca si in 2009, ca am ajutat, ca am suferit, ca am plans, ca am ras, ca am dezamagit si am fost dezamagita, am trecut prin toate, unele lasand urme.

Anul 2009, a fost unul lipsit de multe, dar in acelasi timp unul linistit, unul in care am pierdut mult dar si unul in care am facut un pact cu mine, sa traiesc in prezent, rar sa ma uit in trecut si sa ma preocupe viitorul mai mult. Ultimii doi ani din viata mea, au fost unii grei, au fost prelungirile unui meci numit Viata. Unele meciuri se castiga si din prelungiri… deci speranta inca nu a murit.

Ingredientele unui an bun, dupa parerea mea, sunt:  sanatate, dezvoltarea personala, iubirea, satisfacerea pe plan profesional, prietenii, nu neaparat in ordinea asta. Daca am putea puncta aceste lucruri, am putea castiga Meciul.

Agenda daruita este din 1999, este frumoasa si de o calitate foarte buna, dar tot veche este . Mie nu imi plac agendele, pentru ca nu ai ce sa scrii intr-un an cat sa o termini si apoi sa incepi alta, anul viitor. Prefer foile albe, sunt efemere, scrii ce ai nevoie si apoi le arunci sau le reciclezi. Nu voi mai scrie in agenda, o voi pune la loc in sertar pana ii voi gasii o noua intrebuintare, ea ma proiecteaza in trecut si nu imi place. Voi lua cateva foi albe, voi scrie sus in dreapta „2010” si daca voi avea de scris, voi asterne acolo cateva randuri, dar macar stiu ca pana la sfarsitul anului le termin si ele sigur ma vor proiecta in viitor.

Sfarsitul lumii!

„Sfarsitul lumii”… o fraza tot mai des intalnita in ultima vreme. Conform celui mai recent film „2012”  si potrivit unor speculatii, „sfarsitul lumii” ar fi aproape. Asa ca nu ma pot abtine si ma intreb:

Cum te imbraci de sfarsitul lumii?

Trei lucruri pe care le-ai face inainte de sfarsitul lumii?

Daca ti s-ar oferii sansa sa „scapi”, ce ai lua cu tine?

mirosul copilariei si al adolescentei…

Mirosul copilariei si al adolescentei din casa bunicilor, caldura si mirosul de prajituri facute de mamaia m-au facut sa ma gandesc la anii copilarie si ai adolescentei.

In urma cu un an si ceva, am parasit casa bunicilor, in care crescusem de la 7 luni, pentru a locuii cu mama mea si pentru a-mi satisface nevoia de a sta un pic singura.

Am petrecut cei mai frumosi ani in casa bunicilor, mersul la gardinita de mana cu tataia era ceva divin, prima zi de scoala cu frumusetile si cu greutatile ei, cartofii prajiti care ma astepatau la orele 17:00 cand terminam cursurile de seara, baia de seara calda si somnul sanatos de apoi. Casa bunicilor este, de fapt, un apartament de bloc, pe o strada linisitita si tacuta dupa caderea noptii. Noptile de vara erau insa mai galagioase, datorita gastilor de copii care stateau pana mai tarziu afara si al caror zumzet din glas il auzeam din casa, datorita faptului ca stateam la etajul unu.
Perioada liceului a fost una frumoasa la fel, descoperam lucruri noi, stresul invatatului si al tezelor, lume noua, lume buna si lume rea, toate acestea aveau final in casa bunicilor care ma asteptau sa le povestesc si sa le dau un pic din lumea mea. Lumea mea era prezenta peste tot in casa, ce nu putea face in casa parintilor, faceam aici. Tataia nici in ziua de azi nu a inteles de ce a trebuit sa ii umplu peretii cu postere si cu poze din reviste.
Nu a inteles nebunia mea cu muzica si cum ma bucuram cand vizionam un videoclip, a inteles insa cand sa ma acopere ca eram la piata sa iau ceva, cand eu eram afara si “bateam maidanul”, a inteles ca a trebuis sa ma acopere cand ziceam ca plec la ziua cuiva si eu stateama casa sa ma uit la o emisiune,cu care tata nu era de acord.
Intrarea la facultatea, a adus cu ea schimbari dar si mandria bunicilor ca am crescut sub ochii lor, ca ma duc la cursuri cu mapa in defavoare ghiozdanului, de care m-am despartit greu, si ca la mine in vizita vin prieteni si potentiali “iubiti” pe care nu ma grabeam sa ii duc la parinti ci mai degraba la bunici si mai ales la tatie. Prima dezamagire, notele mici, “necazurile” , toate le-am impartit cu ei, intodeauna avand un mod aparte de a ma linistii si de a ma ajuta sa le rezolv.
Am crescut, m-am maturizat si am invatat ca viata nu este roz, in apartamentul modest si cu miros vechi al bunicilor, dar pe de o parte cu un iz de tinerete si copilarie dat de mine. Weekend-urile mi le petreceam acasa la parinti dar nu m-am simtit niciodata “acasa” asa cum m-am simtit “ la mine acasa”, la bunicii.
Astazi intr-o zi de toamna tarzie am venit la bunicii cu mama, dupa o saptamana in care absentasem si cand am intrat m-a izbit mirosul de vechi si cel de prajitura care venea din bucatarie.
Camera mea este neschimbata, biroul plin de praf este acum singur si gol, nu mai are viata care o avea inainte,nu mai este plin de carti, farduri, reviste si alte nebunii, cateva postere ramase pe peretii sunt in plus si ursuletii de plus sunt aruncatii undeva pe dulap si abandonati, si scaunul vechi si de lemn este folosit pentru depozitat lucruri.

Senzatia de caldura si siguranta va ramane intodeauna cand voi pasii “ la mine acasa” si imaginea bunicilor statand amandoi la televizor, doar cu o veioza aprinsa, este inca una coplesitoare. De fiecare data ma intreb de ce am plecat si de ce nu trec mai des pe aici…. raspunsul este greu de gasit si rascoleste multe… dar nu pot spune decat, ca am dus o viata buna si am fost rasfatata de niste oamenii pe care ii iubesc enorm, bunicii mei.