RSS Feed

Scrise sau nu… regulile există!

Posted on

Cine nu a auzit măcar odată „De ce trebuie să fac aia aşa?” sau „De ce nu a asteptat până când i-a venit rândul?”, propoziţii clişeice dar des întâlnite provenite din nerespectarea unor reguli.

Peste tot găsim seturi de reguli corespunzătore pentru : cum să te îmbraci la o petrecere, ce foi trebuie să completezi că să poţi să da un examen, cum să ai un ten strălucitor sau cum să îţi recapeţi încrederea în sine ,venite în ajutorul nostru. Menirea regulilor este disciplinarea noastră ca specie, organizarea necesară a vieţii şi garantarea unor reuşite. E adevărat, fiecare îşi face propriile reguli dar există şi cele universale, folosite la jocurile de cărţi, la prepararea unor prăjituri sau la obţinerea carnetului de conducere, care trebuie musai respectate.

O altă frază întâlnită pe buzele multora este „În dragoste şi în război orice este permis”, folosită de oameni în necunoştinţă de cauză, „este permis” fiind înţeles cu totul greşit. Cum pe timp de război nu suntem greutatea acestei fraze, în zilele noastre, o semnifică „dragostea” domeniu în care se pare că nu există reguli.

În ciuda acestui lucru, doamnele vorbesc despre bărbaţi şi stabilesc anumite reguli în speranţă că vor găsi bărbatul ideal sau că cel de lângă ele se va schimba. Câteva dintre reguli ar fi: „a gentleman never breaks a promise” regulă ce ţine de cei şapte ani de acasă, „never let her walk home alone” câteodată avem nevoie de un pic de spaţiu şi „notice the little things” ştim că nu sunt programaţi pentru aşa ceva dar sperăm. Domnele însă vorbesc şi despre ele stabilindu-şi de asemenea, un set de reguli de supravieţuire în caz că bărbatul ideal întârzie să apară şi spun aşa: „Keep your heels, head and standards high” un lucru foarte bun, de altfel, dar să avem grijă cu tocurile, „Being beautiful is a choice… and its never too late to choose it” ce aţi vrut sa ziceţi cu asta? toate femeile sunt frumoase, fie ca aleg sau nu chestia asta şi „You should be able to make a man smile with your clothes on” asta da exerciţiu. Acestor tipuri de reguli le-aş spune, mai degrabă, experienţe deoarece doamnele vorbesc… din experienţă.

Domnii răspund şi ei, în speranţa că toanele şi stările doamnelor se vor domolii, cu fraze precum: Shopping-ul nu este fascinant pentru el domnelor de mâine ne sunăm prietenele, Ai fost auzită din prima! însemnă că replica „ce ziceai dragă” este spusă cu scopul de a ne enerva şi Dacă vrei o viaţa sexuală satisfăcătoare, nu mai mima orgasmul aşa că domnelor „Fake it till you make it”.

Personal regulile imi dau o linişte ciudată, imi place să le respect (pe unele), ştiu ce înseamnă o regulă bine împământenită fiind crescută cu anumite reguli (stricte) şi datorită firii mele perfecţioniste, ele îmi oferă controlul de care simt că am nevoie. Regulile matematicii mi-au creat întodeauna probleme iar domeniile unde regulile fac legea nu au fost pe placul meu niciodată, unele reguli limitează creativitatea şi încetinesc dinamica procesului de creaţie.

            Toate astea mă duc cu gândul la următoarea frază:    „Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate.” lucru care sună destul de palpitant şi periculos. Să fie asta scopul pentru care sunt, de fapt, făcute unele regulile? Pentru am avea ce încălca? Oare asta ne dă satisfacţia că putem controla şi mai mult lucrurile, încălcându-le?

Călătoria contează… nu destinaţia!

Posted on

Mărturisesc că îmi place să călătoresc dar întodeauna îmi aleg destinaţia cu grijă, deoarece fiecare loc ales are farmecul şi istoria lui. Pe parcursul unui drum cunoşti oameni, locuri şi ai parte de lucruri frumoase sau mai puţin frumoase, neaşteptatul fiind piperul călătoriei.

            O călătorie importantă este şi cea pe care o facem în viaţă, drumurile pe care alegem să le parcurgem, dacă într-o călătorie la mare ştii ce să îţi iei, la ce a vieţii învăţam din mers şi ne up-datăm treptat, nu avem bagaje ci numai gânduri. Pe scena acestei călătorii tu eşti vedeta şi te raportezi la evenimentele petrecute pe parcursul drumului.

Ingredientele unei „călătorii” de succes nu cred că există neapărat dar sunt câteva criterii care ne ajută şi după care ne ghidăm, cum ar fi: cultura,educaţia, sportul, pasiunile şi voinţa. Obstacolele unei călătorii ne formează, ne sperie sau ne inspiră, oricum ar fi trebuie trecute pentru a facilita continuarea călătoriei. Rabdarea este pionul din poveste când vine vorba de a parcurge un drum, ea motivând alegerile fiecăruia dintre noi.

            Într-o călătorie reală, factorii care ne ajută să o îmbunătăţim sunt fotografie, pentru a imortaliza momente importante, şi persoanele cu care călătorim, ele contribuind la buna-dispoziţie şi bucuria drumului. Fotografiile călătoriei prin viaţă sunt propria memorie şi amintrile, oamenii având capacitatea să fotografie cu mintea lucrurile importante şi pasaje memorabile.

            Un alt mod de a călătorii este şi cu mintea, aici nu ai limite, aici poţi urca pe munte chiar dacă nu eşti antrenat, poţi schia chiar dacă nu ai luat lecţii. poţi dansa samba chiar dacă nu te pricepi şi te poţi aventura chiar şi în cele mai periculoase locuri. Este un mod imaginar de a călători dar nu unul indicat, există riscul să rămâi prins aici.

            Alegerea destinaţiei unei călătorii reale ne aparţine şi ne caracterizează, aducând un plus „călătoriei” pe care o facem prin viaţă, ajuntându-ne să înţelegem alte culturi, să observăm stilul de viaţă al altor oameni şi la un moment dat să ne identificăm cu un anume loc. Şi acela va devenii locul preferat la care ne vom întoarce de câte ori avem ocazia pentru a-l explora în detaliu şi pentru a-l cunoaşte mai bine.

            „Călătorind” prin viaţă am învăţat să am rabdare, să dau mai mult credit unor persoane cu care „călătoresc”, să nu mai accept să „călătoresc” cu cine nu imi face plăcere, să ma decid mai repede în privinţa cursului călătoriei şi iau mult mai în serios „călătoria”.

            În ceea ce priveşte călătoria reală acolo este altceva, când ajung la destinaţie savurez fiecare moment, fac sute de poze, experimentez, mă răzgândesc de câte ori vreau şi decid dacă mă mai întorc să aprofundez cultura şi oameni.

Care sunt mirosurile care iti aduc aminte de copilarie?

Posted on

best friends!

Posted on

defiland pe scena vietii!

Posted on

amintiri!

Posted on

Cineva, odata, mi-a zis multe lucruri iar printre ele unele au ramas in sufletul meu. Acest cineva este un prieten, care in ciuda vremurile schimbatoare este inca aici.

odata mi-a zis asa : “pt ca u nu esti asa oricine pt mine,  asta daca nu stiai iti zic acum.”

nu stiu cat de adevarat este dar astfel de cuvinte te fac sa treci peste o zi grea, o durere de cap si peste o cearta. sunt genul de cuvinte vindecatoare iar in spatele lor se afla si alte cuvinte si tot asa. Indiferent de stare, poti intelege ce vrei.

“dar ai unu om care iti va fi alaturi oricand” a mai zis.  Acesta fraza m-a ridicat cand am fost jos si cu placere imi aduc aminte de ea si nu in utlimul rand, de persoana care a zis-o.

TRAIASCA!

Ohh… spring, spring, spring!

Posted on

Posted on

Posted on

nu am gasit alta rima…

Posted on
“Elefantul, vrabiuta
Plus bursucul si maimuta
Muncesc cu apridere la o intreprindere.
Vrabiuta-i secretara, frumusica si sprintara
Iar director, elefantul care face pe berbantul.
Elefantul a  avut de dat, un raport cum a lucrat,
Cate alune avea-n plan,
Cate a cules pe an,
Fildes cata a folosit, cat a economisit.
Insa tot ce-a raportat, era binisor umflat.
Sa nu cada in dizgratie, si sa ia o decoratie.
Vrabia dactilografa a facut o mica gafa,
De raport a ciript, unui drag si vechi iubit,
Un bursuc cu parul rar, din servicul financiar.
Dar burscul ameninta, ca da totul in sedinta,
Poate-un tigru o sa apara, din padurea tutelara,
Burscul arunca bomba, si elefantul isi pierde trompa.”

o zi de primavara si gandurile ei

Posted on

Intr-o frumoasa zi de primavara, ma indreptam spre centrul Bucurestiului cu metroul evident… si gandul mi-a luat-o la goana.

M-am gandit la ce anume imi doresc, ce anume vreau de la viata… Cum am de gand sa ies din “capcana” pe care viata mi-a pregatit-o frumos si apropo… bine gandit.

M-am gandit la ce regret, daca regret ceva si daca imi pot reprosa ceva… Regret ca nu am avut timp sa imi cunosc tatal asa bine cu as fi vrut, neapucand sa ajungem la un nivel de comunicare si intelegere, prea tarziu am ajuns sa imi dau seama de asta. Mai regret ca am crezut in cine nu trebuie si ca am permis sa cred in continuare aceeasi persoana, ca am crezut in ea si m-a dezamagit. Regret ca nu mai exista comunicare intre prietenii si ca ne urmarim decat propriul interes.

 Imi reprosez ca am fost vulnerabila si anumite situatii m-au luat pe nepregatite, imi reprosez ca am iubit mult si cu toata fiinta, imi reprosez ca am inteles multe, desi nu ar fi trebuit. Imi reprosez ca sunt inca slaba si ma las batuta usor, imi reprosez ca tanjesc dupa atentie si imi reprosez ca am ajuns sa simt nevoie prieteniilor langa mine ca aerul pe care il respir, altfel ma ofilesc.

 Toata aceste ganduri le-am parcurs pe durata asteptarii metroului la statia Eroilor si a celor doua statii spre statia Piata Unirii, unde este un prilej bun sa observi lumea, prietenii se intalnesc acolo bucurandu-se unii de alti, cuplurile se asteapta pe scaunele gemene din statie, copii alearga fiind fascinati de maretia statiei, fete si baieti frumosi trec in graba asteptand metroul nerabdatori, mamele asteapta si ele ganditoare sa ajunga acasa la cei mici si sa termine cu ei temele iar oameni necunoscuti leaga prietenii aici. Am putea spune ca toate drumurile duc la Piata Unirii.

Iesind la suprafata, dand ochii cu soarele prietenos de primavara, am simtit in suflet speranta, asa se intampla primavara, ca voi putea sa ajung unde imi propun si ca voi face ceea ce doresc. Frunzele timide ale copacilor se chinuie sa iasa si sa ne spune ca de acum ele vor face umbra asfaltului pe care soarele il va arde, vrabiutele ne spun ca ele sunt responsabile cu galagia de dimineata si Bucurestiul va avea un alt aspect acum la inceput de primavara cand tot infloreste si se face verde. Plimbandu-ma agale prin centru, constat ca nu numai pomii infloresc, toata lumea infloreste, indragostitii ies la pilmbare ca ciupercile dupa ploaie, batranii joaca sah in Cismigiu pana seara tarziu si fete se plimba in grup de patru stand la vorba pe bancile prietenoase din centrul Bucurestiului. Parcurile au prins viata si parca ne indeamna se le colindam cararile pline de flori, verdeata si veverite, iar bucuria celor mici cand alearga si mananca vata pe bat este de nemasurat. Ei sunt cei care ne arata ca viata poate fi si frumoasa si ca daca am pierdut destule, le vom recupera atunci cand vine primavara, deoarece primvara mai adaugam un an la varsta noastra, la experienta noastra si tot primavara ne vrem mai buni si mai ambitiosi.

Toate astea imi dau speranta de care am nevoie sa merg mai departe, sa uit de regrete si sa nu imi mai reprosez nimic, sa ma inteleg si sa ma cunosc mai bine, sa comunic si sa primesc feed-back din partea oamenilor, sa zambesc si sa rad, sa iubesc si sa fiu iubita, sa ma joc si sa colorez, sa citesc si sa scriu, sa inaintez cu pasi siguri spre viata pe care mi-o doresc si pe care o sa o am.

when you can live forever, what do you live for?

Posted on

forever… un cuvant puternic, cu influente puternice.

Fiind sub influenta celor doua carti de Stephenie Meyer, “Amurg” si “Luna Noua”, citite in ultima luna, in prezent cititnd-o si pe a treia, intitulata “Eclipsa”, nu ma pot abtine sa nu ma gandesc la iubirea vesnica si cum ar fi.

Traiesc intr-o lume a fanteziei de cand citesc aceste carti si nu ma pot abtine sa nu imi imaginez cum ar fi sa iubesti un vampir. Intodeauna m-au fascinat povestile cu vampiri si modul lor de viata, si raceala lor din corp si misterul din ei. La filmul “Interviu cu un vampir” nu am rasuflat si la “Underworld” am anticipat fiecare moment. “

Misteriosi si cu pielea alba, vampirii iti transmit un fior cand vorbesc si cand incearca se se poarte “omeneste”, sunt haiosi cand iubesc un om si cand se abtin sa nu il transforme in victima, in hrana. Daca as fi un vampir, ma gandesc ce puterii as avea, care ar fi trasatura mea pricipala, ce as face mai special. As putea citii gandurile oamenilor, as putea controla sentimentele lor cand sunt in preajma mea, as putea sa intru in mintea lor si sa-i modelez cum vreau eu… ??? Setea de putere caractersitica oricarui vampir este generata de faptul ca nu mai pot fi niciodata umani si capabili de emotii si trairi. In povesti intodeauna m-a atras vampirul rau, care e insetat tot timpul si care in final devine cel bun si eventual indragostit de o muritoare, luptandu-se cu ideea daca sa o transforme sau nu.( in final, binele invinge)

“when you can live forever, what do you live for?” este o intrebare care ti-o poti pune si in viata reala. “when you live, what do you live for?”  pentru ce traiesti? pentru iubire? pentru familie? pentru prietenii sau pentru tine? facand acest exercitiu de memorie, poate gasim raspunsurile la intrebarile care ne macina.

Pana atunci, ma intorc la citit, adica ma intorc la lumea de fantezie care mi-o inchipui cand parcurg paginile volumului trei din seria “Amurg”  si cand termina cartea sper sa am si eu raspunsuri la cateva intrebari.

tigrutzul

Posted on

tigrutzul

Circ, mare circ

Posted on

Am fost la circ! Da, la aproape 23 de ani , am fost la circ. Probabil copilul din mine a iesit la suprafata cand am vazut afise prin tot orasul cu Circul Medrano, venit in Romania, pentru o serie de demonstratii.

Asa ca, am purces la actiune, adica m-am infiintat in fata circului ambulant din Piata Moghioros, si am asteptat cuminte la coada sa imi vina randul, in jurul meu roind cativa copii entuziasmati si nerabdatori.

Am luat biletul si am intrat in cort si acolo am dat peste agitatie, caldura si multi copii care vroiau vata pe bat, floricele si sabii din plastic luminate. M-am asezat pe locul ales cu atentie din tribuna laterala, aproape de intrarea artistilor si am stat cuminte pe scaun pana la inceperea spectacolului. Adevarul este ca pret de doua ore, m-am simtit iar copil, bucurandu-ma la vederea puiului de leu, adus printre copii pentru poze si satisfacandu-mi curiozitatea caracteristica, tragand cu ochiul in culise, fiind destul de aproape, vazand acolo caii pregatiti de intrare, artistii in costume de poveste frumos colorate si femeile imbracate in costume tiganesti, colorate si atent alese. In jurul meu se auzeau copii strigandu-si mamele si cei de la circ vorbind in italiana, Circul fiind unul de referinta din Italia.  Calmul si stapanirea de sine se citea pe fata celor care urmau sa intre in scena dar si mandria ca fac acest lucru  si ca pot multumii un public delicat format din juniori.

Spectacolul a inceput la orele 17:00, iar pentru inceput am avut parte de zece cai albi, mergand sincron si in galop la indicatiile dresorului Braian Casartelli , care ne-a incantat si cu numerele cu camile, struti, girafe, rinocer si un cangur simpatic.

Mr. Lorenz, cu nasul rosu si cu gura pana la urechi, ne-a asigurat buna dispozitie cu numere de magie si a distrat copii cu numerele comice singur sau impreuna cu Otto sau Cichita.

Partea a doua a spectacolului a devenit mai interesanta datorita numarului cu tigrii, feline superbe si pline de personalitate, si datorita “Troupe Nacarado- 5 extreme riders in the globe of death” , cinci baieti pe motociclete mergand cu viteza maxima intr-un glob de fier, numarul a fost unul emotionant si fascinant in acelasi timp.

Nu au lipsit acrobatiile artistelor de o frumusete uimitoare si povesti puse in scena cu personaje comice si fermecatoare, rochiile cu paiete frumos sclipitoare si costumele barbatiilor purtandu-te in lumea magiei.

La finele celor doua ore, toata echipa de artisit a iesit pe scena pentru un mini-show si multe plecaciuni si multumiri publicului care aplauda frenetic si copiilor care tipau si radeau la vederea artistilor impreuna.

La plecare, m-am despartit cu greu de acel cort imens si de aceea atmosfera de poveste, fiindu-mi oarecum teama sa ma opresc din visat si sa devin iar adult.

perioada de introspectie

Posted on

 O fosta colega de facultate a initiat o chestie frumoasa pe al ei blog si anume sa te gandesti ce iti doresti…  cand am citit prima oara am resprins un pic ideea, gandidu-ma ca nu am ce sa imi doresc acum.

 Recitind si gandidu-ma mai bine, mi-au venit cateva idei in cap si de acolo drumul a fost usor, imaginatia si-a luat locul cuvenit si si-a inceput lucrul.

 Voi ce va doriti??? O casa pe plaja? o farfurie mare de prajituri de ciocolata??  

Eu am folosit aceasta ideee si pentru un fel de introspectie, pentru a ma cunoaste mai mult. Din mine au reiesit dorinte de mult ingropate dar si unele mult mai indraznete, care sa imi testeze limitele si sa imi depasesc temerile.  Le-am notat in calculator si as dori treptat ce se indeplinesc sa le bifez, macar una, atunci sa vezi satisfactie!

Acest maraton al dorintelor dureaza de o saptamana si in fiecare zi, zece din dorintele adunate de la mai multi sunt publicate pe blog.  Eu mi-am regasit cate doua maxim in fiecare zi. :)   Doua printre alte opt adunate de la altii.

 Ideea aceasta geniala m-a ajutat sa ma cunosc si mai mult, sa caut adanc in suflet si sa descopar ce imi doresc, cum la mine aceasta perioada de introspectie dureaza de ceva timp, mi-a fost relativ usor.

Cunoaste-te!  doreste-ti ceva mai indraznet, sau ceva realizabil sau ceva extrem! Fii curajos si doreste-ti! Good luck.

doamnele vorbesc despre barbati…

Posted on

Femeile sunt cele care fac ca barbatii sa fie  amanti buni. Pe barbati trebuie sa ii inveti tot si mai ales sa-i lasi sa creada contrariul.”   Victoria Abril

Ce oroare sa te culci cu un barbat in varsta… Dar cu unul tanar, cata munca.”    Alice Sapritch

Barbatul: un calorifer care costa si sforaie.”   Rita Rudner

“Daca putem trimite un om pe luna, de ce sa nu-i trimitem pe toti barbatii?”    Rona Jaffe

“   Mi-a luat ceva vreme sa imi dau seama ca uneori am fost pradati. Eu credeam ca e doar sotul meu care isi cauta sosete curate!.”     P. Carlson

“  Un om tare ? Vorbiti despre musculatura ? “    Françoise Sagan

“  Barbatul modern a rezolvat, in stilul sau, noua impartire a treburilor: ocupa-te tu de tot si eu voi face restul!”   Michèle Fitoussi

“  E nevoie doar de un decolteu pentru a-l impinge pe barbat sa caute profunzimea unei femei. “   Zsa Zsa Gabor

“  Sotul meu a spus ca vrea sa petreaca vacanta intr-un loc unde n-a mai fost niciodata…. i-am sugerat bucataria .“   Nan Tucket

“  Un sot e un tip care te sustine in toate problemele pe care nu le-ai fi avut daca nu te-ai fi maritat .“    Caroline Ammerlaan

“  Sexul masculin trebuie sa fie lucrul cel mai usor din lume, din moment ce un simplu gand il poate ridica.”    San Antonio

“  Singurul moment cand o femeie poate schimba un barbat este atunci cand el este bebelus.“     Nathalie Wood

“  Psihanaliza nu-i poate ajuta cu nimic pe barbati: pentru a-i putea intoarce la copilarie ar trebui intai sa fi iesit din ea.”     Barbara

“  Nu asteptam mare lucru de la el, asa ca am fost fericita.“     Laurence  Tofu

“  In ziua de azi, daca un barbat deschide usa pentru o femeie, atunci exista mari sanse ca el sa fie portarul.“     Mae West

“  Un celibatar este un barbat care a ratat ocazia de face o femeie nefericita. “     Jasmine Birtles

“  Doamnelor, e mai bine sa avem o multime de barbati care-si scot pantalonii pentru noi decat unul singur care si-i scoate doar pentru a va pune sa-i calcati. “     Frédéric Dard

Pentru ea!

Posted on

   Intr-un moment de liniste, gandurile mi=au fugit la perioada facultatii…  la viata fara grijii care o duceam, prietenii, iesirile si mai ales cea mai buna prietena.

Momente cu adevarat deosebite, prima bucurie impartasita cu ea,  vacanta la ea acasa la munte, petrecerile in camin la prieteni si chiar primul necaz impartasit tot cu EA.  Sunt amintiri care le pretuiesc si pe care nu le voi uita nici daca vreau… sunt pline de momente haioase si … iar de momente haioase.

Trecerea timpul, maturizarea si momentele grele si-au pus amprenta asupra personalitatii noastre, chinuindu-ne si schimbandu-ne total, acei copii de alta data acum sunt persoane cu responsabilitatii, persoane care plang mai mult si care lupta sa isi gasesca un loc sigur intr-o lume nesigura. Fiecare lupta in felul ei, fiecare plange la ce o loveste mai rau. 

Treptat vietiile noastre o iau pe caii diferite, fiecare incercand sa faca ce crede ca este mai bine, sperand la un viitor mai bun… Doare gandul  de a fii la distanta, mai rau decat distanta care ne-a “despartit” datorita altor situatii, momente grele. Distanta asta  e mai rea, mai grea si mai coplesitoare… si numaratoare inversa a inceput. Gandul ca imi voi lua la revedere de la ea , plecand sa isi traieasca viata “acasa”, nu e unul foarte roz…  chiar daca distanta nu e mare, geografic vorbind, tot e ceva, cel putin pentru mine…

Datorita schimbarilor din viata mea, nu am curajul sa ii spun toate astea direct si sper sa citeasca ea singura. Eu nu pot decat sa ma bucur pentru ea, sa ii doresc sa realizeze tot din ce isi propuna, sa ramana cu picioarele pe pamant, sa gandeasca limpede si la rece exact atunci cand crede ca nu mai poate. Cum spunea un prieten “toate trec” , eu zic ca la un moment dat trebuie sa treaca dand prioritate viselor, dorintelor , de care sunt sigura ca vor ajunge in vietiile noastre mai devreme sau mai tarziu. Acestea nu sunt sfaturi, sunt sperante si dorinte care astept sa se materializeze atat pentru ea cat si pentru mine.

Acestea fiind scrise, sper ca va citii si va intelege ca o “ubesc” , ca sufleteste voi fii mereu cu ea si ma voi bucura si voi plange alaturi de ea,  si ca acesta este modul de a ma exprima cel mai bine, cel care imi da libertate sa scriu ce gandesc cu adevarat!

ceva intrebari, sa ne destindem…

Posted on

1. Cand va treziti dimineata la ce va uitati prima oara? la telefon sa vad cat este ceasul

2. Care este ultima carte pe  care ati citit-o? “In intimitatea secolului XIX” Ioana Parvulescu

3. Speed-dial la telefon? Daca da, care tasta o folositi cel mai des? tasta 2- mama, tasta 3- o prietena

4. Ultima piesa de teatru vazuta? “Avarul Indragostit”

5. Cand iesiti in oras, ce va placeti ce sa faceti? Sa ma plimb, sa beau o cafea buna intr-o cafeanea intima si calduroasa.

6.  Ce ascultati in timp ce, cititi aceste intrebari? Radio Guerilla

7. Ciocolata cu lapte sau cea amaruie? Cea amaruie

8. Cea mai draga amintire? Cand radeam cu tata

9. Filmul preferat? The Notebook

10. Cand faceti ceva, pe ce post setati televizorul? Realitatea Tv

11. Cand ati ras ultima oara? hmmm, sa ma gandesc. a trecut ceva timp

12. Unde sunteti cand citit acest chestionar? Acasa

13.  Daca ati castiga la loto, care ar fi primul lucru achizitionat?  O sticla cu apa, ca mi se usuca gatul de soc. :) )

14.  Ce aveti de gand sa faceti azi? Nimic deosebit :) )

15. In ce tara v-ar placea sa locuiti? Elvetia

2 top-uri mici!

Posted on

inspirata de numeroasele top-uri din revistele de specialitate, am studiat si am alcatuit doua top-uri dupa gustul si placul meu.

Iata ce a iesit:

Primul top: Top 5 burlaci deliciosi (trecuti de 40 de ani)

1. George Clooney

2. Gerard Butler

3. Matthew McConaughey

4. Vince Vaugh

5. Jamie Foxx

Topul numarul 2: Top 5 single and ready to mingle ( mai tinerei asa)

1. Chance Crawford

2. Wentworth Miller

3. Shia Labeouf

4. Robert Pattinson

5. Kellan Lutz

A venit toamna…

Image018

Zilele trecute am iesit la o plimbare prin parc, intr-o dupa-amiaza de sfarsit de august un pic racoros, si acolo am realizat ca toamna s-a instalat cu mandrete si noblete peste bancile pustii si peste treptele de piatra rece.
M-am uitat in zare si am observat un covor auriu de fruze din care pomii inca albi pana la jumatate se zareai discret, si atunci m-a lovit o nostalgie. Toamna este linistita chiar si atunci cand ploua, are o liniste aparte si soarele de toamne este unul bland care te mangaie si razele lui intra pe fereastra casei timid si formand o atmosfera nobila.
In fiecare dimineata cand ma trezesc am parte de acest soare si de razele care imi gadila fata somnoroasa.
Toamna as vrea sa am indragostesc, toamna as vrea sa iubesc, toamna as vrea sa rad din suflet, toamna as vrea sa ma casatoresc, toamna as vrea sa merg la mare si toamna as vrea sa stau intr-un hamac intre doi copaci batranii la tara.

I like the  word  “soul”, I like the word  ”mate”, other then that you got me… “”

copilarie…

kim_anderson1

Pentru unii, pentru a se maturiza trebuie sa iasa din copilarie, dar nu ma pot abtine si ma intreb: “Vrem sa iesim din copilarie? , din aceea etapa a vietii in care nu ducem lipsa de nimic, cand obtinem ce vrem doar pentru ca suntem mici, cand suntem rasfatati de parinti, bunici, si restul rudelor.

Copilaria este dedicata descoperiri, cunoasterii de lucruri noi, prima durere reala cand ne cade un dinte, prima dragoste ( cand ne indragostim de colegul sau de invatatoare), este etapa din viata cand acumulam cunostiinte si invatam bunele maniere, lucruri cu care ramanem toata viata. Pot spune despre copilarie ca este o etapa importanta si decisiva, cand ne formam si ne conturam caracterul.

Copilaria este un lucru frumos, dar care din pacate trece repede fara sa apucam sa ne dam seama si cand nici nu ne dam seama, ne trezim adolescenti.

The King!

560807817.img

For me, he will always be the King!

lucruri care ne enerveaza… Rau

Posted on

Inspirata de o zi de inceput de Octombrie ploioasa si posomorata, si de faptul ca aglomeratia dintr-un anume supermarket ma nimicit, mi-au venit in minte toate lucruri zilnice si marunte care ne enerveaza si care ne strica dispozitia.

1. Ma enerveaza vecinii bagaciosi si iritanti, care chiar daca te vad ca nu ai chef de vorba, te intreaba lucruri imposibile si neinteresante.

2. Ma enerveaza oamenii care inca nu stiu sa mearga cu metroul, se imping cand se apropie statie dar si pe scara rulanta care este menita sa te duca ea.

3. Ma enerveaza vanzatoarele plictisite, care te ignora.

4. Ma enerveaza prostia, ipocrizia si ignoranta, toate astea duse la extrem. ( ca altfel nu se poate)

5. Ma enerveaza taranii cu masini straine “smechere” care merg cu muzica tare ( de preferat manele), geamuri deschise si claxoneaza cand trece o fata pe strada.

6. Ma enerveaza pustii de bani gata, care arunca hartii pe jos pentru ca pur si simplu … Ei pot!

7. Ma enerveaza promovarea unor campanii publcitare menite sa combata unele probleme, desi acest lucru nu se intampla niciodata.

8. Ma enerveaza pantofii cu bot ascutit ( foarte ascutit), hainele mulate si suncile de la burta iesite ( la fete), unghiile lungi si ascutite in culori greu de suportat pentru ochi, unghiile lungi la picioare, chinezariile de la mare care se vor a fii suveniruri ( in special, delfinasii de un albastru iritant), bibeloruile in forma de pisica, caine si alte animale, balerina si pescar.

9. Ma enerveaza stirile sportive, care nu mai exista, ele transformandu-se in cancan-uri mondene.

10. Ma enerveaza cei care se uita ciudat cand esti imbracat elegant (pentru ca te duci la o nunta, botez, etc) sau daca esti imbracat mai deosebit, ai fost mai curajos si ai facut alte combinatii decat cele “in voga” ( explozia de rochii din vara asta, desi ele existau si pana acum).

11. Ma enerveaza aglomaratia din toate supermarket-urile de Craciun, este ceva nemaivazut , ore in sir la coada si “bataie”  pe produse, lumea se calca in picioare, pentru ca nu stim ce inseamna civilizatia.

Lista ramane deschisa, dar va las pe voi sa o continuati sau sa ma contraziceti…

Va astept cu comentarii!

halloween party!

Posted on

Picture 709

I must say…

I miss you daddy…

mirosul copilariei si al adolescentei…

Mirosul copilariei si al adolescentei din casa bunicilor, caldura si mirosul de prajituri facute de mamaia m-au facut sa ma gandesc la anii copilarie si ai adolescentei.

In urma cu un an si ceva, am parasit casa bunicilor, in care crescusem de la 7 luni, pentru a locuii cu mama mea si pentru a-mi satisface nevoia de a sta un pic singura.

Am petrecut cei mai frumosi ani in casa bunicilor, mersul la gardinita de mana cu tataia era ceva divin, prima zi de scoala cu frumusetile si cu greutatile ei, cartofii prajiti care ma astepatau la orele 17:00 cand terminam cursurile de seara, baia de seara calda si somnul sanatos de apoi. Casa bunicilor este, de fapt, un apartament de bloc, pe o strada linisitita si tacuta dupa caderea noptii. Noptile de vara erau insa mai galagioase, datorita gastilor de copii care stateau pana mai tarziu afara si al caror zumzet din glas il auzeam din casa, datorita faptului ca stateam la etajul unu.
Perioada liceului a fost una frumoasa la fel, descoperam lucruri noi, stresul invatatului si al tezelor, lume noua, lume buna si lume rea, toate acestea aveau final in casa bunicilor care ma asteptau sa le povestesc si sa le dau un pic din lumea mea. Lumea mea era prezenta peste tot in casa, ce nu putea face in casa parintilor, faceam aici. Tataia nici in ziua de azi nu a inteles de ce a trebuit sa ii umplu peretii cu postere si cu poze din reviste.
Nu a inteles nebunia mea cu muzica si cum ma bucuram cand vizionam un videoclip, a inteles insa cand sa ma acopere ca eram la piata sa iau ceva, cand eu eram afara si “bateam maidanul”, a inteles ca a trebuis sa ma acopere cand ziceam ca plec la ziua cuiva si eu stateama casa sa ma uit la o emisiune,cu care tata nu era de acord.
Intrarea la facultatea, a adus cu ea schimbari dar si mandria bunicilor ca am crescut sub ochii lor, ca ma duc la cursuri cu mapa in defavoare ghiozdanului, de care m-am despartit greu, si ca la mine in vizita vin prieteni si potentiali “iubiti” pe care nu ma grabeam sa ii duc la parinti ci mai degraba la bunici si mai ales la tatie. Prima dezamagire, notele mici, “necazurile” , toate le-am impartit cu ei, intodeauna avand un mod aparte de a ma linistii si de a ma ajuta sa le rezolv.
Am crescut, m-am maturizat si am invatat ca viata nu este roz, in apartamentul modest si cu miros vechi al bunicilor, dar pe de o parte cu un iz de tinerete si copilarie dat de mine. Weekend-urile mi le petreceam acasa la parinti dar nu m-am simtit niciodata “acasa” asa cum m-am simtit “ la mine acasa”, la bunicii.
Astazi intr-o zi de toamna tarzie am venit la bunicii cu mama, dupa o saptamana in care absentasem si cand am intrat m-a izbit mirosul de vechi si cel de prajitura care venea din bucatarie.
Camera mea este neschimbata, biroul plin de praf este acum singur si gol, nu mai are viata care o avea inainte,nu mai este plin de carti, farduri, reviste si alte nebunii, cateva postere ramase pe peretii sunt in plus si ursuletii de plus sunt aruncatii undeva pe dulap si abandonati, si scaunul vechi si de lemn este folosit pentru depozitat lucruri.

Senzatia de caldura si siguranta va ramane intodeauna cand voi pasii “ la mine acasa” si imaginea bunicilor statand amandoi la televizor, doar cu o veioza aprinsa, este inca una coplesitoare. De fiecare data ma intreb de ce am plecat si de ce nu trec mai des pe aici…. raspunsul este greu de gasit si rascoleste multe… dar nu pot spune decat, ca am dus o viata buna si am fost rasfatata de niste oamenii pe care ii iubesc enorm, bunicii mei.

NO!

Sfarsitul lumii!

“Sfarsitul lumii”… o fraza tot mai des intalnita in ultima vreme. Conform celui mai recent film “2012″  si potrivit unor speculatii, “sfarsitul lumii” ar fi aproape. Asa ca nu ma pot abtine si ma intreb:

Cum te imbraci de sfarsitul lumii?

Trei lucruri pe care le-ai face inainte de sfarsitul lumii?

Daca ti s-ar oferii sansa sa “scapi”, ce ai lua cu tine?

Agenda primita si foile albe.

Acum un an, o prietena mi-a daruit o agenda, mov si pe care scrie “dreams catcher”,  cu o conditie, sa scriu ceva in ea si sa citim peste un an. Eu am scris, si numai eu am apucat sa citesc acum, din varie motive nu mai suntem asa apropiate.

Am scris in ea, exact pe data de 29.12.2008, si azi dintr-un impuls am scos-o din sertar si am deschis-o, cum ar spune un prieten “clipa”…  Am citit ce am scris, am rumegat situatia si am ajuns la concluzia ca am invatat multe 2008, la fel ca si in 2009, ca am ajutat, ca am suferit, ca am plans, ca am ras, ca am dezamagit si am fost dezamagita, am trecut prin toate, unele lasand urme.

Anul 2009, a fost unul lipsit de multe, dar in acelasi timp unul linistit, unul in care am pierdut mult dar si unul in care am facut un pact cu mine, sa traiesc in prezent, rar sa ma uit in trecut si sa ma preocupe viitorul mai mult. Ultimii doi ani din viata mea, au fost unii grei, au fost prelungirile unui meci numit Viata. Unele meciuri se castiga si din prelungiri… deci speranta inca nu a murit.

Ingredientele unui an bun, dupa parerea mea, sunt:  sanatate, dezvoltarea personala, iubirea, satisfacerea pe plan profesional, prietenii, nu neaparat in ordinea asta. Daca am putea puncta aceste lucruri, am putea castiga Meciul.

Agenda daruita este din 1999, este frumoasa si de o calitate foarte buna, dar tot veche este . Mie nu imi plac agendele, pentru ca nu ai ce sa scrii intr-un an cat sa o termini si apoi sa incepi alta, anul viitor. Prefer foile albe, sunt efemere, scrii ce ai nevoie si apoi le arunci sau le reciclezi. Nu voi mai scrie in agenda, o voi pune la loc in sertar pana ii voi gasii o noua intrebuintare, ea ma proiecteaza in trecut si nu imi place. Voi lua cateva foi albe, voi scrie sus in dreapta “2010″ si daca voi avea de scris, voi asterne acolo cateva randuri, dar macar stiu ca pana la sfarsitul anului le termin si ele sigur ma vor proiecta in viitor.

Brand comunist. Dar mă tratez!

Posted on

“Notorietatea unui brand, indiferent de “istoria” sa, este deosebit de importantă”. De aceea dupa 20 de ani, regasim unele branduri care au rezistat pe drumul dinspre comunism spre capitalism. Din cenusa unor nume ceausiste, s-au renascut branduri renumite, precum ciocolata ROM, Kandia, Bucegi, Braincof, Guban sau Antilopa.

Premiantii cu coronita: Dacia (după re-împrietenirea cu Renault), Dero (după investiţii de circa 45 de milioane de euro), Rom (după două campanii de rebranding curajoase), Arctic, CEC, Măgura, Borsec, produsele cosmetice Gerovital, Braiconf.

Menţiuni (primesc premiul “măcar au supravieţuit”): Relaxa, Eugenia, Brifcor, Quick Cola, Carpaţi, Guban, Antilopa.

Repetenţi (categoria “poate la următorul comunism”): tenişii de Dragasani, becul de Fieni, Cico, Aro, şi multe, multe altele.

Topul brandurilor comunsite, preferate de subsemnata:

1.  Dacia. (0ldie but goldie)

2. Guma Turbo ( in unele magazine de sport, miroase a guma Turbo)

3 . Eugenia (biscuit romanesc prin excelenta )

4.  Ciocolata Rom ( delicioasa)

5.  Bicicleta Pegas ( o amintire)

6.  Motoreta Mobra ( “Moarte sigura cu Cobra, dar mai sigura cu Mobra”)

7.  Sapunul Cheia ( nici un miros, dar protectie maxima)

8.  Tigarile Carpati ( cele mai faimoase tigari romanesti, care se mai produc si astazi. Tataia stie!)

9.   Adidasi Pionieru ( imitatie firmei “Adidas”, doua dungi in loc de trei)

8.   Gumela ( bomboana cubaneza)

palying with words….

feeling empty and asleep

like a girl in the street

asking what’s with her

am I falling asleep???

Povestea Sticlei!

Posted on

Povestea sticlei fenomenale incepe intr-un apartament de bloc, banal si modest.

Aceasta sticla era una deosebita, nimeni nu stia dar ea putea lua orice  forma dorea cand nimeni nu era acasa. Azi putea fi sticla de la aragaz si maine vaza pentru flori.

Sticla se distra astfel in fiecare zi, cel mai mult placandu-i sa fie sticla de la oglinda din baie. Adora sa vada cum tanara din apartament se aranja, se farda si cum plangea cateodata. Acest lucru o facea sa se simta prietena ei si sa aspire la viata de om.

Cand lua forma oglinzii de pe hol, avea o placere imensa sa enerveze cainele casei, un bichon care se admira tot timpul in oglinda si care devenea brusc nervos cand sticla il provoca. J

Seara ii placea sa fie paharul din care fata sau prietenele ei beau, doar ca sa fie in preajma lor, sa asculte discutiile lor, sa rada cu ele, sa priveasca la televizor impreuna cu ele.

Iarna  ii placea sa ia forma geamului din casa si sa priveasca cum ninge, vara iubea sa fie sticla de la masa din sufragerie deoarece era mai aproape de gresie si mai racoare.

Aceasta sticla avea tabieturi si mofturi desprinse din viata adolescentina a tinerei care statea in casa, visand ca intr-o buna zi sa fie frumoasa si rebela, tanjind la viata de om si dorind sa vada lumea.

Intr-o buna zi sticla a fost sparta de bichon-ul casei, ea aflandu-se sub forma unui pahar uitat pe masa. A fost aruncata la gunoi si de acolo dusa la reciclat si cat ai clipi s-a transformat intr-o frumoasa sticla de whisky. Puterea de a lua diverse forme nu o mai avea dar avea libertatea de a vizita lumea, de a putea simti soarele si ploaia, frigul si caldura.

Aventura ei de abia acum incepea. Se bucura de plimbarile pe care le facea, de intalnirile pe care le avea cu alte sticle si renuntat la ideea de a fi om, acest stil de viata placandu-i foarte mult.

Statutul de sticla de whisky i-a schimbat viata, iar noptile petrecute in restaurantele de lux de pe intreg mapamondul i-au construit notoritatea de care avea nevoie si la care aspira.

In scurt timp, a devenit sefa organizatiei “anti-plastic” din Anglia si intr-una din vacantele petrecute in Hawai s-a indragostit de paharul de sampanie care ii era partener in aceea seara la o cina festiva. Si-au petrecut restul vacantei impreuna, au vizitat frumosul Hawai si au plecat impreuna in Anglia.

Frumusetea si armonia vietii impreuna au facut ca sticla si paharul de sampanie sa realizeze ca sunt facuti unul pentru celalalt, paharul de sampanie propunandu-i sticlei sa se casatoreasca in cadrul unei cine romantice.

Nunta a fost una de proportii, cu invitati de seama precum, sticle de bere, de vin, pahare de suc, pahare de whisky, pahare de apa, lucru care i-a bucurat pe cei doi facandu-i sa realizeze ca viata de sticla e la fel de frumoasa ca cea de om.

It takes two to tango, I’m doing the solo salsa…

Posted on

Petrecere Surpriza!

Pentru prima data in viata, am organizat o petrecere surpriza. A fost o placere deoarece spiritul meu de organizare a iesit la suprafata si toate lucrurile au mers struna.

Am achizitiontat cu grija coifuri, confetii, hartie creponata, suflatori, banner, farfurii de hartie speciale, lumanari care nu se sting, lumanari care se sting :) , felicitari, sampanie pentru copii si multe baloane colorate.

Mi-am facut un plan de bataie, mi-am consultat complicii si am cazut de acord cum sa procedam. Ea pleca sa il ia pe complicele nr.1 de la aeroport, timp in care eu intram in casa si pregateam cele necesare pana la venirea complicelor nr.2 si nr.3. Pana la sosirea lor, am desfacut toate pachetele, le-am studiat, am ochit locurile de agatat baloane, am pregatit o punga speciala pentru gunoi, i-am dat un os Sarei care ma zapacea si am dat drumul la televizor.

Linistita cum eram imi suna telefonul de mesaj : “acu am aterizat. ma duc la bagaje”, iar panica ma cuprins, am sunat fetele sa se grabeasca, m-am apucat de umflat baloane, de lipit bannere, timp in care bombaneam despre proasta mea organizare si de ce nu am urcat mai din timp.

Sosesc fetele si soseste si tortul, se instaleaza haosul, rasete, graba, nervi intinsi la maxim, catelul  mirosea tot si statea in picioarele noastre. Era simplu, fiecare avea cate un rol si totusi era un haos in trei. Complicele nr 2 umfla restul de baloane, complicele nr 3 impacheta de zor la un cadou, rupand ziar dupa ziar iar eu incercam sa lipesc o lumanare cu superglue repetand obsesiv : “sa inchid usa, sa o scot pe Sara pe hol, sa stingem lumina, sa nu uitam nimic in bucatarie.”

Am impodobit casa cu de toate, vedeta serii a fost hartia creponata galbena si mov, fiind prezenta peste tot, pe sus, pe jos, pe canapea, pe flori, baloanele erau la loc de cinste lipite pe pereti si agatate de unde se putea iar banner-ele tronau in splendoarele lor de asemenea pe pereti si biblioteca.

Ne-am repartizat fiecaruia cate un job, eu tin tortul si o intampin,  complicele nr 3 face poze si imi aprinde artificiile iar complicele nr 2 da drumul la muzica din dormitor si apoi ne-am asezat la o barfa deoarece complicele nr 1 si sarbatorita intarziau. Ce-i drept ei intarziau la indicatiile mele, “repet nu va grabiti!” dar parca chiar se intreceau cu gluma, nu mai aveam rabdare. :P

Barfind noi de zor primesc mesajul ” bloc” si atunci runda doi de haos si panica, ne loveam una de alta, ia torul, ia bricheta, stinge lumina, fugi la laptop in speranta ca totul va iesii cum am planuit. Ne-am pregatit, dar cand am auzit cheile in usa ne-a apucat rasul si nu ne puteam stapanii.

Am luat torul, m-am instalat repede langa usa, lumanarile erau aprinse, una bucata fata era in dormitor la laptop si cealalta era langa mine, asteptand sa intre pe usa sa ne putem manifesta dar deodata se aude din dormitor “happy birthday” tare si foarte melodios, ea neintrand inca in sufragerie. Ne-a apucat mai rau rasul dar ne-am abtinut de data asta pentru pana la urma a intrat pe usa si am inceput sa tipam, sa cantam, sa aruncam cu confetii.

In scurt timp casa era plina de confetii, miroasea a fum de laartificii si catelul latra confuz iar noi incercam sa stingem lumanarile care nu se stingeau dar le-am dovedit punandu-le in apa. S-a mancat tort, s-a ras, s-au dat cadouri, s-au comentat cadourile, am maturat confetiile, am bauta sampanie de copii :) ) si am apoi ne-am indreaptat fiecare spre casa, urmand sa ne pregatim pentru o alta petrecere.

Per total petrecerea a fost una inedita iar mica neorganizare i-a dat un farmec aparte si eu personal sigur voi mai organiza petrecerii pe viitor.

COCO :X

Acum ceva timp, in viata mea a intrat un sufletel mic si verde. Se numeste Coco si este un perus, jucaus si curios.

Este ciudat cum o fiinta asa mica, este capabila de atata iubire si atata istetime.

Marylin

Posted on

Luptator sau supravietuitor?

Voi ce sunteti?

latino girl

Posted on

dorinte pe 2011

Posted on

o mica lista cu dorinte pe 2011, sa vad ce bifez pana la sfarsitul anului!

1.Sanatate

2. Bani

3. Iubire

4.Ambitie

5. Prieteni (constanti)

6.  Inspiratie

7. Bunatate

8. Sa fac lucruri mari

9. Sa nu fiu dezamgita

10.  Sa nu dezamagesc

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.